Suntem doi fratiori mici si dragalasi care care am fost abandonati intr-o tufa la marginea gradinii.
Ni se facuse dor de mamica, de mangaierile ei, de lapticul bun si de blanita ei calda. Am inceput sa o strigam dar nu a venit..nu stim de ce..
Aproape cand ne pierdusem orice speranta am simtit cum ceva cald ne imbratiseaza corpul si ne miscam din locul acela urat ( noi nu vedeam, inca nu ne daduse ochisorii dar simteam cum suntem luati de acolo )
Nu stiam noi prea multe atunci dar instinctul ne-a zis ca totul este bine, suntem in siguranta, asa ca ne-am linistit si am adormit.
Din scurt in scurt timp simteam iar acel ceva cald cum ne imbratiseaza si aparea si lapticul ( nu credem ca era mami pentru ca stim noi ce gust are lapticul ei )
Cu toate astea, stiind ca suntem bine, am inceput sa ne si alintam ( da da, noi cei fara ochisori stiam sa facem asta ) sa toarcem si sa facem cozonaci !
Cu trecerea timpului, curiozitatea noastra despre acel ceva cald, care ne-a ingrijit pan |